Recomandările celui mai recent raport al Comisiei Europene pe tema progreselor înregistrate de România în cadrul MCV, nesocotite flagrant de majoritatea politică PSD-ALDE

Cei zece ani care au trecut de la aderarea României la Uniunea Europeană au adus pentru țara noastră multe progrese semnificative, mai ales în ce privește evoluțiile în domeniul consolidării statului de drept și al reformelor din justiție.
Mecanismul de Cooperare și Verificare, instituit la momentul aderării României la Uniunea Europeană, a contribuit, la rândul său, într-un mod decisiv, la păstrarea unui cadru favorabil reformelor în domeniul justiției.
Instalată astfel pe orbita europeană, România părea, până la începutul acestui an, să nu mai fie în mod semnificativ primejduită de încercări de deviere de la un parcurs firesc și dezirabil, democratic și european.
Poate și de aceea a fost atât de mare impactul emoțional stârnit în rândul cetățenilor de OUG 13, cea adoptată “noaptea ca hoții”, la puțină vreme de la instalarea, după alegerile din decembrie 2016, a guvernului Grindeanu.
Plasând opinia publică în fața faptului împlinit, o dată cu adoptarea  controversatei OUG 13, guvernul a lezat, în fapt, încrederea românilor că Puterea nou instalată va respecta setul de valori care fac din România un stat european.
În raportul Comisiei Europene către Parlamentul European și Consiliu privind progresele înregistrare de România în cadrul MCV (raport datat 25 ianuarie 2017; Detalii despre conținutul acestui raport, aici: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/com-2017-44_ro_1.pdf) se precizează foarte clar că:
„(…) Un număr de aspecte-cheie identificate deja în rapoartele precedente au rămas nesoluționate și, prin urmare, raportul de față nu poate concluziona că obiectivele de referință sunt, în acest stadiu, îndeplinite într-un mod satisfăcător. Cu toate acestea, prezentul raport poate identifica un număr foarte restrâns de recomandări-cheie pentru a se ajunge la închiderea provizorie a obiectivelor de referință individuale și, ulterior, a procesului MCV. Multe dintre acestea se concentrează asupra responsabilității și a responsabilizării impuse de autoritățile române și a garanțiilor interne necesare pentru a asigura caracterul ireversibil al rezultatelor. Acest caracter va fi susținut, de asemenea, prin continuarea dezvoltării mecanismelor de raportare și a mecanismelor de asigurare a responsabilizării după încheierea MCV. Comisia consideră că obiectivele CMV pot fi îndeplinite prin monitorizarea recomandărilor formulate în prezentul raport. Viteza procesului va depinde de cât de repede va fi capabilă România să le îndeplinească în mod ireversibil și să evite evoluțiile negative care pun sub semnul întrebării progresele realizate.
Ei bine, tocmai aceste recomandări au fost sfidate în mod flagrant atunci când, într-o succesiune năucitoare, membrii cabinetului Grindeanu au acționat în vederea adoptării, în regim de urgență, a modificărilor la Codul Penal și de Procedură Penală. Procesul, început în jurul orei 17.00 al zilei de marți, 31 ianuarie a.c., a debutat cu solicitarea adresată de Ministerul Justiției ministerelor Afacerilor Externe, de Interne, pentru Relația cu Parlamentul, dar și Consiliului Legislativ și Consiliului Superior al Magistraturii de a emite avize în vederea adoptării acestei OUG.
Mascarada adoptării OUG 13/2017 a continuat, aprobarea acesteia survenind după o expunere de numai câteva minute făcută de ministrul Justiției Florin Iordache, fără să se țină cont – potrivit informațiilor conținute în raportul întocmit de DNA – de faptul că avizul primit de la CSM era pentru un proiect mai vechi de modificare a celor două Coduri, cel de la MAE era certificat exclusiv printr-o semnătură, în vreme ce un prim aviz primit de la Ministerul pentru Relația cu Parlamentul (care conținea observații și propuneri ce ar fi împiedicat adoptarea OUG 13) nici măcar nu a fost anexat dosarului cu avize, el fiind substituit ulterior cu un alt aviz, cu conținut favorabil.

 

Raportul Comisiei Europene anterior menționat atenționa, printr-o recomandare, asupra unora dintre riscurile la care România s-ar expune în situația în care guvernul ar proceda la adoptarea modificărilor  propuse la cele două Coduri, evocând, în același timp, într-o manieră îndeajuns de explicită, anterioarele încercări de modificare a Codurilor, plasate, de asemenea, sub auspiciile a ceea ce mass-media și opinia publică au desemnat a fi “marțea neagră” (10 decembrie 2013):
România a adoptat și a pus în aplicare noul Cod civil și noul Cod penal, precum și codurile de procedură aferente, în vederea modernizării dreptului material și a îmbunătățirii eficienței și consecvenței procesului judiciar. Noul Cod civil a intrat în vigoare în 2011, noul Cod de procedură civilă, în 2013, iar noul Cod penal și noul Cod de procedură penală, în 2014. Tranziția către noul Cod civil și noul Cod de procedură civilă a fost treptată și acum acestea se aplică în aproape toate cauzele. În cazul Codului penal și al Codului de procedură penală, toate dispozițiile s-au aplicat de la aceeași dată inițială, astfel că anii 2014, 2015 și 2016 au fost consacrați asigurării aplicării lor consecvente de către toate instanțele și parchetele și stabilizării dispozițiilor lor legale. Prin adaptarea la această reformă majoră, sistemul judiciar în ansamblul său și-a dovedit profesionalismul. Există dovezi că rezultatul a fost accelerarea într-o anumită măsură a duratei procedurilor judiciare, precum și un grad mai mare de consecvență a hotărârilor judecătorești. Aceste reforme majore sunt aproape finalizate. Cu toate acestea, finalizarea acestor reforme importante ale codurilor, așa cum se recomanda în raportul MCV pe 2016, s-a dovedit a fi dificilă și pune în continuare în evidență o serie de deficiențe. În cazul Codului civil și a Codului de procedură civilă, dispozițiile care au necesitat noi infrastructuri au trebuit amânate în mod succesiv, ceea ce sugerează deficiențe la nivelul planificării. În cazul Codului penal și al Codului de procedură penală, procesul 6 Raportul tehnic, secțiunea 2.2. 6 inevitabil de perfecționare prin decizii ale Curții Constituționale a fost complicat și mai mult de o abordare legislativă imprevizibilă în Parlament. O serie de modificări importante aduse Codului penal și Codului de procedură penală de către Guvern în scopul de a alinia dispozițiile acestora cu deciziile Curții Constituționale nu fuseseră încă adoptate la sfârșitul legislaturii în decembrie 2016, în timp ce în Parlament se acorda atenție unor modificări care au suscitat controverse pe motivul că slăbeau cadrul legal anticorupție, chiar dacă ele nu au fost adoptate. La 18 ianuarie 2017, Guvernul a prezentat spre consultare două proiecte de ordonanțe de urgență, una privind grațierea și una de modificare a Codului penal și a Codului de procedură penală (7)”, se arată în raportul Comisiei Europene cu referire la acest subiect. În nota de subsol (7) din document, se menționează explicit că “proiectele aflate în consultare ar presupune modificări ale dispozițiilor privind infracțiunile de corupție de abuz în serviciu și de conflict de interese, precum și faptul că legea grațierii ar urma să se aplice și persoanelor care au fost condamnate pentru anumite infracțiuni de corupție.”
Later edit: Abrogată ulterior prin OUG 14, în urma masivelor proteste de stradă de la începutul acestui an, Ordonanța 13 a revenit, din păcate, la doar câteva luni distanță, însă “spartă” în mai multe bucățele, unele dintre ele ascunse dibaci sub forma unor prevederi ale actualelor propuneri de modificare a legilor Justiției. Modificări pe care ministrul Justiției Tudorel Toader le-a pasat acum Parlamentului, spre a obține trecerea lor în forță, la adăpostul confortabilei majorități politice asigurate de PSD, ALDE și aliații lor de conjunctură…   
 Sursă imagine: Inquam Photos

Ligia Huțu

jurnalist

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Solve : *
12 + 7 =


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.