Regizat de Tarsem Singh, The Fall este un film aproape mitic în lumea iubitorilor de cinema. Lansat în 2006, filmul transcende convențiile narative și se desfășoară ca un vis febril între realitate și fantezie. Într-o epocă în care CGI-ul domină marele ecran, The Fall impresionează printr-o viziune artistică pură, realizată fără efecte speciale digitale.
Singh și-a finanțat în mare parte filmul din propriile fonduri și a filmat timp de patru ani în 24 de țări, de la culmile templelor din India până la deșerturile din Namibia, oferind fiecărui cadru o frumusețe viscerală, palpabilă, ce nu poate fi obținută decât prin filmare pe locație. Dar farmecul său nu stă doar în aspectul vizual. La baza sa, The Fall este o poveste despre durere, dragoste și supraviețuire.
Un cascador și o fetiță româncă
Filmul îl are în centru pe Roy Walker (Lee Pace), un cascador de la Hollywood, internat într-un spital din Los Angeles în anii 1920 după un accident care l-a lăsat paralizat și profund deprimat. În salonul de alături, o cunoaște pe Alexandria (Catinca Untaru), o fetiță româncă cu brațul rupt, victimă a unui accident la culesul portocalelor. Roy, frânt de inima sfărâmată și de pierderea femeii iubite, găsește în Alexandria nu doar o ascultătoare, ci și o aliată de conjunctură pentru a-i obține morfină, cu care plănuiește să-și ia viața. Astfel, Roy începe să-i spună o poveste fantastică despre cinci eroi cu misiuni de răzbunare împotriva guvernatorului Odious. Această poveste de aventură se desfășoară simultan cu drama personală a lui Roy și devine o reflecție a luptei lui interioare.

Storytelling modelat de o minte puerilă
În povestea imaginată de Roy, Alexandria îi vede pe cei din jurul ei ca personaje fantastice. Cinci eroi – un indian, un sclav eliberat, un expert în explozibili italian, Charles Darwin cu o maimuță ca animal de companie și un bandit mascat – luptă împotriva guvernatorului Odious, călăuzindu-se după nedreptățile suferite în mâinile acestuia. Povestea fantastică ia forme neașteptate. Aceasta este modelată nu doar de trauma și dorințele lui Roy, dar și de interpretările și experiențele copilărești ale Alexandriei. De exemplu, ea își imaginează indianul nu ca un amerindian, cum l-a gândit Roy, ci ca pe un indian asiatic, asemănător cu un coleg de la culesul portocalelor. Aceste diferențe subtile dintre intenția naratorului și percepția ascultătoarei subliniază rolul imaginației copilului, dar și capacitatea fiecăruia de a influența povestea.
Un spectacol vizual
Din punct de vedere vizual, The Fall este un triumf al stilului. Fiecare scenă arată ca un tablou, cu peisaje care variază de la grandioase la bântuitoare. Îmbrăcămintea exotică, cadrele largi, culorile vii și simetria compozițiilor cinematografice creează o lume în care spectatorul se pierde cu ușurință. Singh colaborează cu designerul de costume Eiko Ishioka, al cărei stil extravagant aduce o notă de magie în lumea eroilor din poveste. Fiecare locație devine parte dintr-un spectacol vizual aproape halucinant: elefanți care înoată în ocean, o hartă umană desenată într-un ritual straniu, un oraș albastru strălucitor. Această bogăție vizuală poate părea uneori copleșitoare, iar unii critici au considerat filmul „prea indulgent”. Dar pentru cei care pot să-l aprecieze în ansamblu, The Fall rămâne o celebrare unică a cinematografiei.

Chimia dintre protagoniști
Totuși, deși povestea fantastică este uluitoare, adevărata forță a filmului constă în relația dintre Roy și Alexandria. Jocul dintre inocența ei și disperarea lui este atât de natural și de sincer încât nu pare deloc o ficțiune. Lee Pace execută remarcabil rolul, jucând un om aflat la marginea prăpastiei emoționale. De asemenea, Catinca Untaru, la doar șase ani, este pur și simplu încântătoare, captând autenticitatea copilăriei. Interacțiunile dintre ei, filmate adesea prin perdelele patului de spital, sunt spontane și emoționante. Iar aici, Singh a luat o decizie regizorală inedită: mulți membri ai echipei au crezut inițial că Lee Pace este într-adevăr imobilizat, o iluzie menținută pentru a stimula reacțiile naturale ale micuței actrițe.

Ficțiune versus realitate
The Fall explorează și tema manipulării prin narațiune. Roy nu-i spune povestea din pură bunătate; el o folosește pe Alexandria pentru a-și atinge scopul tragic. Însă, pe parcurs, vedem cum povestea prinde o viață proprie și devine un mijloc de salvare pentru amândoi. Alexandria devine ea însăși un personaj, iar la final ea îi cere lui Roy să schimbe cursul evenimentelor, refuzând să accepte un deznodământ tragic pentru eroul său. Acest joc dintre ficțiune și realitate, dintre controlul naratorului și influența ascultătorului, face din The Fall o meditație asupra puterii poveștilor și a modului în care acestea ne modelează percepția asupra lumii.

Un omagiu pentru cinematografie
De asemenea, Tarsem Singh aduce un omagiu primilor ani ai cinematografiei și cascadorilor care riscau totul pentru spectacolul filmului. La final, Roy și Alexandria asistă la proiecția filmului în care el a apărut. În mod ironic, săritura sa – gestul care l-a paralizat – este tăiată din versiunea finală. Momentul este simbolic pentru natura volatilă a artei și pentru sacrificiile nevăzute pe care aceasta le implică.
Citește și…
Grammy 2025: Tot ce trebuie să știi despre nominalizările anului
Așadar,
The Fall este, fără îndoială, un film neconvențional. Nu toți spectatorii vor fi cuceriți de frumusețea sa aproape narcotică sau de narațiunea sa fragmentată și adesea ambiguă. Dar pentru cei dispuși să se lase purtați într-o lume de basm, The Fall este o experiență unică, o declarație de dragoste pentru cinema și o explorare a vulnerabilității umane. Cu imagini care rămân întipărite în minte și o poveste ce jonglează cu linia subțire dintre realitate și imaginație, The Fall este o capodoperă vizuală și emoțională care merită trăită și retrăită.

The Fall este disponibil acum pe MUBI, restaurat în format 4K.
Lasă un răspuns